Tăcut, grav, rezervat, colegul meu EUGEN MIRCEA e scump la vedere. El trăieşte în lumea fluidităţilor cromatice, în care şopteşte de undeva, de departe, o amintire a unei realităţi. Transparenţa, oglindirii şi fluidităţii…

O lume diafană, fulgurantă se trezeşte din amorţeală. Artă a purităţii, a curăţeniei, acuarela cere o traiectorie în care impurităţile şi murdăria sunt excluse. Accidentele pe suprafaţa de hârtie sunt evitate în acuarela „clasică” sau căutate în lucrările noului val.

Privind lucrările lui EUGEN MIRCEA realizăm faptul că realul nu şi-a epuizat resursele. El ştie să descopere frumosul ce se ascunde cu discreţie şi pudoare. Acuarelele sunt catifelate, asemenea panselelor cu tonalităţi grave, discrete, şi sugerează un parfum delicat.

Este o artă care se situează în zona frumosului, a binelui şi adevărului.

Ion Truică